După epoca de glorie a vacanțelor de 1 Mai, lacul Cinciș din Hunedoara a devenit un loc complet diferit, cu peisaje schimbate și zone interzise publicului. Transformările au fost influențate de urbanizare, privatizare și fenomene naturale, lăsând în urmă amintiri ale vremurilor când malurile erau pline de corturi și familii se bucurau de natură.

În deceniile trecute, lacul era un punct de atracție pentru mii de turiști, în special pentru familiile care își petreceau weekend-urile cu cortul pe malurile sale. Biserica veche de peste două secole, inundată în anii ’60, era un simbol al zonei, iar plimbările cu bărcile și hidrobicicletele erau activități frecvente ale vizitatorilor. În acea perioadă, lacul avea o lungime de peste șapte kilometri pe râul Cerna, fiind un adevărat centru de recreere pentru hunedoreni.

Un localnic din Hunedoara rememorează: „Sute de oameni ajungeau aici cu cortul, la fiecare sfârșit de săptămână, începând de la 1 Mai, când era sărbătoare pentru muncitori, până în septembrie. Chiar și când ploua, oamenii veneau cu cortul, iar obiceiul de a ieși la iarbă verde cu familia și prietenii era foarte răspândit.”

Transformări și zone interzise pe malurile lacului Cinciș

Construcția barajului în anii ’60 a dus la amenajarea lacului, iar malurile sale au fost ocupate inițial de pășuni. În anii ’60 și ’70 au fost construite motelul Cinciș, complexul Casa Albă și două zone de camping, devenind destinații preferate pentru turiști. Însă, din anii ’90, peisajul s-a schimbat radical, terenurile fiind retrocedate și privatizate, iar malurile fiind îngrădite pentru a proteja proprietățile private.

• Majoritatea terenurilor de pe mal au fost privatizate și îngrădite
• Vechea stațiune cu case de vacanță și pensiuni s-a dezvoltat pe malul drept
• Accesul la apă a fost aproape complet interzis, corturile dispărând din peisaj
• Zonele de agrement au fost înlocuite de proprietăți private și pădure
• Insulele din amonte s-au colmatat, formând pășuni și pădure de vegetație specifică luncilor

Impactul asupra peisajului și accesului la lacul Cinciș

Fenomenul de colmatare și îngrădire a malurilor a dus la dispariția aproape totală a zonei de camping și a plajelor tradiționale. Accesul la vechile biserici și insule a devenit imposibil, iar cei interesați trebuie să traverseze o junglă de vegetație pentru a ajunge pe malurile sălbatice ale lacului. În plus, viiturile recente au accelerat procesul de colmatare, reducând semnificativ suprafața de apă și transformând peisajul într-unul aproape de nerecunoscut.

Ruinele vechii biserici din fostul sat Baia Craiului, inundată parțial în anii ’60, rămân pe uscat, iar accesul cu barca la ele nu mai este posibil. Pentru cei care doresc să ajungă pe jos, trebuie să străbată o pădure de vegetație sălbatică, o adevărată junglă, pe țărmul lacului. Aceste schimbări au transformat complet imaginea și funcționalitatea lacului, lăsând în urmă doar amintiri ale vremurilor când malurile erau pline de viață și activitate turistică.

Reacțiile oficiale sunt rare, iar autoritățile locale nu au luat măsuri concrete pentru a conserva peisajul sau pentru a permite accesul publicului la zonele istorice. În timp ce natura își urmează cursul, lacul Cinciș rămâne un simbol al trecutului, dar și o zonă de mister și sălbăticie, ascunsă în jungla de vegetație și colmatare.

Astfel, lacul Cinciș a devenit un exemplu clar al modului în care urbanizarea și privatizarea pot schimba radical un peisaj natural, transformându-l dintr-un loc de relaxare și familie într-un teren de vegetație sălbatică și zone interzise publicului.