În unele profesii, liniștea e pace. În altele, pericol pur. În diplomație însă, liniștea nu e niciodată liniște. Pentru că, în diplomație, liniștea din camera ta e semn că, într-o altă cameră, altcineva vorbește. Că alte interese câștigă teren.

De aceea, în interiorul sediului NATO nimeni nu tace. Nici n-ar avea cum. Suntem într-un moment al istoriei în care nicio criză nu mai are răbdarea să se așeze la rând. Ca într-un puzzle care se reasamblează continuu, toate se comprimă, se suprapun și ne cer să reacționăm rapid. Fără ordine. Fără pauză. Toate, în același timp.

Războiul din Ucraina, tensiunile din zona Mării Negre, vulnerabilitățile Republicii Moldova, Balcanii de Vest – dacă ne referim doar la Europa – toate se văd, simultan, pe harta NATO. Și toate cer cuvinte, care să țină loc de scut. Cer răspunsuri. Cer diplomație cu acea finețe care acceptă compromisul strategic, dar și cu...